Cum ne-am cunoscut? Evident, la o filmare. Era 1999, august, cald, cu o seară înainte ne întorsesem din vacanță și mă programasem, mental, să nu fac nimic-nimic timp de 5 zile. Și a sunat telefonul, fix😂, era Monica Bucur, de la  redacția sport din TVR, a răspuns Rolf. Ne știam între noi, doar fusesem toți colegi la TvSoti. Monica i-a zis lui Rolf: spune-i Mirelei doar un nume – Nadia Comăneci. Atât! A doua zi eram deja “pe set”, eram în fața Nadiei și regizorul îmi dădea indicații. Parcă aveam urechile înfundate, auzeam cuvintele regizorului: natural, expresiv, mat, , translucid și dădeam aprobator din cap dar nu eram capabilă să mă mișc. Atunci a intervenit Nadia, zâmbea, m-a luat de mâini, de ambele palme și a început să le mângâie și mi-a spus: nu mai fi emoționată dragă, eu sunt un om normal, nu mai tremura! M-am calmat, am început s-o fardez pe Nadia, a ieșit naturală și minunată și ne-am împrietenit. La un moment dat am luat un premiu Pantene-Oscarurile Industriei de beauty și eu trebuia să povestesc despre un vis împlinit cu ajutorul machiajului. Am  zis așa: mi-am dorit să o cunosc oe Nadia Comăneci și mi-am dorit să merg în Sahara și datorită machiajului…am fost cu Nadia Comăneci 3 săptămâni în Sahara😊 Pe bune acum, ce șanse aș fi avut altfel? Și am lucrat mult împreună, de exemplu am fardat pentru o campanie uriașă, BRD, au fost cătev zeci de fotografii tematice cu Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi și Ilie Năstase, a fost genial gândită și eu a trebuit să-i fardez pe toți ca să fie elfi, rockeri, staruri de Hollywood și de Bollywood, marinari, spioni, extratereștri, personaje de film, etc. Ne-am distrat dar în pauze. Nadia a fost și este profesionistă, în tot ce face și nu are fițe, ca să vezi, nici una, este așa cum mi-a spus în prima zi în care ne-am cunoscut: un om normal. Și încă ceva, chiar din prima zi în care ne-am cunoscut, Nadia m-a învățat cum se aplică genele la Hollywood, așa că eu acum predau această metodă la școală, este mult mai ușor👍Aș adăuga o coincidență frumoasă: am avut o ședință foto, cu Nadia, pentru revista Viva și am văzut că eram în Piața Montreal. Și mi-a venit ideea să întreb ce la ce număr (adresă) ne aflăm. Și uite așa am aflat că tocmai am avut o ședință foto cu Nadua Comăneci, în Piața Montreal nr 10😊👍 

Ședință foto, copertă pentru revista Unica, trebuia să apară în ianuarie 2006. Aveam emoții, știam că Angela era o vedetă internațională, un om de cultură și o mare divă, eu eram pregătită oricum și mereu pentru orice situație însă știam că voi avea de luptat cu ideile Angelei legate de machiaj. Experiența ei de a cânta pe cele mai mari scene ale lumii, presupune desigur și o experiență de machiaj pentru scenă, pentru operă, cera ce este total diferit de machiajul de studio, pentru o revistă de “life-style”. Am ajuns la Hotelul Mariott, am aflat de la recepție numărul apartamentului unde vom face pregătirile, am identificat un colț unde să nu deranjez dar să am loc și lumină și m-am instalat. A venit Angela, punctuală și fresh, cu o tonă de rochii și accesorii. S-a așezat pe scaun, pentru machiaj și a inceput să-mi explice cam ce își dorește. Sincer, de asta mă temeam cel mai mult, de indicații, mai ales că mie îmi dădea cu virgulă ce auzeam, eu vroiam oricum altceva și mai eram conștientă și de tipicul revistei. Și ce să vezi, providență nu alta, a sunat telefonul Angelei și a vorbit în italiană mai mult de 40 de minute, timp în care eu am fardat😊 Și când te gândești că nu-mi place ca “modelul” meu să vorbească în timpul machiajului, o față în mișcare se fardează mai greu decât una “cuminte” dar de data asta nu mi-a mai păsat. Când Angela a terminat convorbirea, a cerut oglinda și când s-a văzut a avut exact reacția care îmi place mie cel mai mult, de plăcere, de surpriză, de încântare. “Superb”- a zis, după care mi-a spus că pot să-i spun pe nume și m-a invitat să vedem împreună rochițele, mi-a povestit despre prietenia ei cu Prințul Charles și că a intrat la Harrods și s-au închis ușile în urma ei ca să poate face cumpărături nestinghetită👍 și multe altele. Așa da, mi-am zis, așa îmi place! Au trecut cățiva ani și eram la NY, la Waldorf Astoria, după o prezentare de modă, semnată Cătălin Botezatu. Fusese greu, multe modele, timp puțin, mă rog, ca la prezentare, acum îmi strângeam trusa. Și cum stateam eu așa, cu capul în jos, văd în dreptul meu 3(trei) perechi de pantofi mișto, stiletto desigur. Ridic privirea și ce văd: 3(trei) zâmbete largi, 3(trei) dive mari de tot veniseră la mine, fericite să mă revadă: Nadia Comăneci, Angela Gheorghiu și Anastasia Soare😊 Au început să vorbească, toate odată, erau mândre, erau încântate de show-ul nostru. Angela a spus; noi astăzi am venit la voi la Waldorf, mâine neapărat să veniti la operă. A doua seară eram toți instalați în cea mai șmecheră lojă de la Metropolitan și am văzut La Rondine de Puccini și Angela era Magda, normal. Doamneee, ce voceee, ce seară, ce aplauze, ce divă, #omg, am facut o galerie să ne țină minte, cică nu prea era voie, așa și? Noi am fost mândri și fericiți așa că ne-am manisfestat. După reprezentație ne-am dus buluc în backstage, am așteptat cam o ora să termine Angela cu autografele, erac căteva sute de persoane care stăteau la o coadă bine organizară, cu fotografii de-ale ai în mâini. După aceea ne-am dus toți la Fiorello, un restaurant italian si am stat acolo cam până la 5 dimineața, am mâncat, am băut limoncello, am povestit, am spus bancuri și mai ales am râs cu hohote. Atunci am descoperit-o eu pe Anastasia, super tipă, haioasă și simpatică, mi-a uplut brațele cu farduri, “vezi dacă-tinplac” mi-a zis. Cu Angela am mai avut ședințe foto, pentru cd și corespondăm uneori zilnic, sunt mândră de asta. Despre ce mai virbim noi…scuze…este treaba noastră😊

Am povestit deja cum am cunoscut-o pe Nadia Comăneci și am mai povestit că am petrecut împreună 3 săptămâni în Sahara. Eii, povestea este mai complexă decât atât și am să încep cu plecarea din țară, sincer mă așteptam la o echipă restrănsă însă în avion am urcat așa: echipa inițială de filmare, adică Nadia, regizor, operator și echipa “beauty”. Pe lângă noi mai erau familia de organizatori👍, doi fotografi, echipa Aeros – proaspăt campioni mondiali la gimnastică aerobică, antrenoarea lor celebra Marcela Fumea, 12 manechine, Cristina Turnagiu Dragna- ea reprezenta presa și Cătălin Botezatu. Trupă mare ce să zic, drumul a fost ok, am aterizat în Tunisia și am fost cazați într-un hotel ca un palat, superb. În seara acelei zile a fost pentru prima oară când eu și Cătălin am interactionat, urma să avem o primă ședință foto și a venit la mine să-mi spună cam ce ar dori să fac eu. Mi-a spus ceva de genu: modele trebuie să fie “famme fatale” și rujul trebuie să fie roșu. După primul machiaj a venit la mine si mi-a spus: “auzi, tu unde ai stat ascunsă până acum, că am avut nevoie de tine”😂 Așa a început co colaborare și o prietenie, de peste de 20 de ani. Am lucrat împreună pentru spectacole de modă și de operă, ședințe foto și tot felul de filmări, am colindat lumea și am “bifat” foarte multe “fashion week”, ne-am stresat, ne-am distrat, ne-am certat, ne-am împăcat și uite așa habar n-am cum au zburat anii. Suntem o familie, cu bune, cu mai puțin bune însă frumusețea este că echipa noastră a rezistat timpului și noi am fost deschizători de drum și am oferit oamenilor momente unice, de o frumusețe rară. Voi povesti acum ceva ce nu am mai povestit până acum și Cătalin a ocolit subiectul. Dacă ne uităm în urmă, cronologic vorbind, este ușor de verificat adică, au fost niște “coincidențe” bizare. În anul 2000, Cătălin a prezentat la festivalul de la Iași, colecția “India” cu (îmi amintesc exact) voaluri plisate orange și vernil, accesorii specifice, etc. La fix 6 luni Casa Christian Dior by John Galliano a prezentat la Paris fix tot ceva indian, cu aceleși voaluri plisate și alte multe chestii asemănătoare. Ce coincidență mișto, ne-am zis noi, în timp ce ne pregăteam pentru următoarea colecție, “Angel”, cu aripi uriașe făcute din pene. Și a fost iar festival la Iași și iar la câteva luni după aceea aceeasi casa Christian Dior by John Galliano, a avut o colecțe care se chema tot Angel cu tot cu aripi de pene și alea-alea. Eu îi tot spuneam lui Cătălin, băi vezi că te clonează ăia de la Dior, el nu și nu că sunt nebună și mi de pare. Băiii, tu nu vezi pozele, ți se pare, zicea el. Ce să vezi, s-a autosesizat abia cănd și-a văzut clonate colecțiile Egypt, Tokyo, Jackie Kennedy, Barbarian și altele. Asta este, timpul ne-a confirmat că în multe situații “am fost primii” și Cătălin poate fi considerat pionierul show-ului de modă “di granda”, are atenție la detalii și știm că magia ține de detalii. Tematica unui “fashion show” by Cătălin Botezatu este foarte importantă și odată fixată tema, în jurul ei se construiesc toate: mixajul muzical, luminile, coregrafia, casting-ul, machiajul, coafura, elementele surpriză, colecția în sine și accesoriile. În ceea ce mă privește am avut libertate de mișcare și practic asta visează un make-up artist. Deci, eu și Cătălin ne-am conoscut pe alt continent, țările nostre preferate sunt cele cu “I” – Istanda, India, Italia😊, restaurantul preferat este Cipriani din NY, hotelul de suflet este Waldorf Astoria NY, tot la NY avem magazinele noastre preferate de accesorii, animalele preferate sunt elefanții, avem gusturi diferite la măncare dar suntem de acord că luxul absolut înseamnă să fim în Islanda, în lacul fierbinte cu vulcan în mijloc Blue Lagoon și să bem champagne, Laurent Toyrette să fie și el cu noi și deasupra să avem aurora boreală😊

Perioada în care am lucrat la TvSOTI, a fost superbă, deși poate aș avea de comentat niște chestii, nu am să o fac acum, pentru ca acum vreau să povestesc despre cum a intrat Andreea Berecleanu, studentă la jurnalism, în zona pe care noi o numeam “emisie”. Acolo, în “emisiie” era inima televiziunii SOTI, acolo erau toate mixerele, magnetoscoapele, monitoarele și😂, pe pervaz era locul unde îmi așezam eu fardurile și acolo era colțul unde fardam. Așa, a intrat Andreea în “emisie”, era frumoasă de îți crăpa capul când o priveai😇, am fardat-o repede și a pornit apoi spre studio, să dea proba, că doar pentru asta venise. Și s-a dovedit că nu este doar frumoasă ci și deșteaptă, cu o voce învăluitoare și sinceră în același timp, s-a descurcat excelent. A trecut proba cu brio, a intrat în echipa SOTI și a început o prietenie frumoasă care și în ziua de astăzi continuă. Important este că nici eu nici ea, nu ne-am schimbat fundamental, nu ne-am prefăcut niciodată, poate ni s-au schimbat unele preferinț sau priorități, ideea e că acum suntem doar la un telefon distanță una față de alta. Îmi place că este fashionistă bine instruită, are un simț artistic nativ, sunt sigură că dacă nu ar fi avut o carieră în televiziune, ar fi fost un stilist valoros. După ce ni s-au separat drumurile, ne-am reîntâlnit fix în zona de fashion, de reviste și ședințe foto pentru coperți în special dar avut și câteva editoriale. Abia așteptam o ședință foto cu ea, mereu am perceput întâlnirile cu ea ca pe momente de sărbătoare, i-am dăruit cu drag multe ore din viața mea și asta pentru că avem în comun prieteni, pasiuni și punctul de start, TvSOTI. Chiar mă gândeam odată, că experiența de la TvSOTI ar putea fi exhivalată cu o licență în televiziune, tot ce am învățat în acea perioadă unică ne-a ajutat pe toți cei care am luat viața în serios😊👍

Ne știm de foarte mulți ani, de pe vremea cănd eu lucram la Tele7abc și el apărea uneori în emisiunea de week-end și ce era foarte interesant la el, era faptul că el venea cu noutăți din modă. Așa că l-am așteptat cu interes să-i administrez puțină pudră și am deschis subiectul modă, i-am dat play și au trecut mai mult de 25 de ani, timp în care relația noastră s-a învârtit în zona noastră preferată, cu prezentări de modă, ședințe foto, evenimente, filmări, campanii, etc. Am colaborat și în zona de presă, primele articole despre machiaj pe care le-am scris, au fost rezultatul încurajării lui, publicam o dată pe săptămâna, în ziarul Curentul, “hai că te descurci foarte bine” a zis și pentru el asta este maximum de compliment😊. Am învățat foarte mult de la Alin, are un stil analitic bine educat care-i permite să selecteze elementele importante, nu se pierde în detalii dar nici nu-i scapă nimic😊 Îmi amintesc de anii 2000, apăruse un site  de “fashion” și ne întâlneam cel mai frecvent la mine, la COTY și analizam ultimele prezentări de modă, abia așteptam săptămânile modei să vedem imagini, să citim cronici, abia așteptam să ajungă la standul de presă din Hilton, revistele de modă😊. Pe vremea aia, avea Alin vreo 10 dulapuri din alea mari, fișete metalice, pline cu toate revistele importante din toată lumea și de la noi, nu rata nimic. Avea el acolo reviste Vogue , Elle, Marie Claire, W, Numero 1, Cosmopolitan, etc., toate sortate pe țări, pe culori, pe ediții de colecție, doamnee, era o arhivă fashion pe care Alin o știa pe dinafară. Studia tot, de la lumina din fotografii până la postura modelelor, de la vestimentațiie selectate în editoriale până la machiaj, coafură și accesorii. Mă mai întreabă lumea: cine este Alin Gălățescu, ce face el de fapt? Pfff!! Păi nu este clar nene? Este cel mai obiectiv analist de modă din țară și un ar putea fi un genial director de editorial pentru orice revistă unde ar accepta să lucreze. Deasemenea, ar putea avea o rubrică pe tv, tot ca analist de modă însă ar fi cam acid, din punctul meu de vedere, uneori este prea sincer😊 Dacă ar fi să scrie cv-ul, la final ar trebui să scrie cam așa: “iubesc moda, ăia 3 prieteni ai mei, regia de show, analiza fashion, animalele, mâncarea chinezească, parfumurile elitiste, cafeaua cu lapte și miere, urăsc bârfele și oamenii nervoși și mă raportez la singurul punct fix din viața mea – Elida, fetița care ține în măinile ei, telecomanda inimii mele”

Final de ani ‘90, ședință foto pentru revista Unica, fotograf Alex Gâlmeanu. Gianina era vedetă ProTv pe atunci și era recunoscută ca fiind nonconformistă și foarte simpatică, un simț al umorului acut, avea un păr roz, o mașină roz, ochi frumoșo – extraordinar de albaștri și niște gene naturale uriașe. Am hotărât pe loc să o fardez foarte natural, cu nuanțe pudrate de bej, simplu, sofisticat, fără artificii de corecție, nu era cazu’. Ședința foto a fost ușchită, Gianina era dispusă să experimenteze, Gâlmeanu la fel – era genul de fotograf artist, atipic dacă își dorea asta, avangardist, fotografiile lui îl descriau exact cum era👍 Așa! A fost mișto ședința foto, sărea Gianina prin stufioul ăla min din str. Beldiman, cu o butelie de hidrant pe lângă ea, cool de tot și am așteptat cu emoție să apară revista. Mereu aveam emoții când apărea o revistă în care “aveam ceva”, ședințele foto erau mereu bine puse la punct👍 fotograf ok, lumini ok, stilist ok, model ok, echipa beauty ok, eiiii dar uneori parcă trebuia să dai niște acatiste ca să iasă bine și la tipar! Și a apărut revista cu Gianina și ce să vezi, era cam “înnecată” în negru, la tipar cineva scapase prea multă cernelă, să mor nu alta! Gianina era neagră în jurul ochilor de parcă îi făcusem un smokey-eyes, oooff. Asta e, “mulți văd – puțini cunoaște”, arăta bine așa cu umbrele alea însă am simțit nevoia să-i cer scuze Gianinei, nu aș fi vrut să se supere pe mine, așa că am sunat-o. A răspuns imediat și i-am zis că-mi pare rău, alea-alea și ea m-a asigurat că nu este nici o problemă. Ce să zic, în ziua aia mi-a răspuns la telefon Gianina și a incheiat convorbirea Gianinutza mea😊 Pentru că atunci ne-am împrietenit și anii au trecut, am mai avut ședințe foto, filmâri, campanii, prezentări, etc. Habar nu am cum a trecut timpul atăt de repede, eu tot aștept să apară producătorul ăla genial și vizionar, care să o pună pe Gianina să prezinte Știrile G, optimiste, amuzante și sincere. Gianina are un capital de imagine unic, uriaș, m-am convins singură de astă, ador să merg cu ea la cumpărături, îmi place să văm cum interacționează cu oamenii. Uneori, Gianina mă întreabă cu regret: unde erai tu Mireluș în liceu? De ce nu ne-am cunoscut atunci? Mereu îi răspund: lasă G că și acu e bine😜!!!

Tele7abc, cum ne-am cunoscut ne-am și certat😂 A venit Mihaela la machiaj, era frumoasă rău de tot, roșcată, creață, suplă și ca o furtună pe mare, în criză de timp. Mă uit eu la ea, spun cine sunt, mi-a acordat încredere și ce-mi vine mie ideea…să folosesc pentru pleoape niște nuanțe de roz șerbet și roz pudrat, avea niște ochi foarte verzi și m-am gândit că fiind o emisune de divertistmet pot să uit puțin de maro-uri. Tele7abc avea o linie curată de stil, cubist, Mihaela Ularu, arhitect și scenograf, implementase nuanțe organice, totul trebuia să fie simplu și sofisticat, studiourile, hainele, machiajul, toate trebuiau să fie rude cu soarele, cu nisipul, cu natura. Ei, dar rozul ăla ca cenușa de trandafir, exista în cabina de machiaj și dacă era acolo, am considerat că-l pot folosi, părea perfect pentru ochii verzi ai Mihaelei. Neneee, a explodat Mihaela după prima tușă de pensulă că m-am și speriat, mi-a spus că ea niciodată nu se va farda cu roz, doar cu umbre naturale, cu maro-uri și totul să fie mat. S-a șters repede, emisia începea imediat și a început să se fardeze singură. Am memorat tot, a scos un PanStick alb de la Kryolan, genial, preferatul meu și făcut un contouring ca la carte, mi-a plăcut asta, a accentuat ochii frumos, cu maro și în loc de ruj a aplicat creionul de buze Clinique nr 8, am spus doar că am memorat tot. Am rugat-o să mă ierte, a zâmbit, m-am relaxat, mereu mi-au plăcut profesioniștii, ani de zile după aceea, cât timp lucrat împreună într-un regim cald, frumos, de colegialitate, am fost cuminte și chiar m-a lăsat să folosesc un fard tehnic, olive😊 Am să povestesc ceva ce i s-a întâmplat și nu mi-a venit să cred!!! Era pasionată de ceea ce făcea și s-a dat peste cap să ajungă la Cannes ceea ce i-a ieșit👍 și s-a întors victorioasă și fericită, strângea în brațe o casetă cu un interviu care se anunța fabulos! Un interviu cu designerul pionier al modei unisex – Ted Lapidus care trecuse și pe la Dior cu succes, un titan aș zice, #omg, eu care eram pasionată de modă fremătam, abia așteptam să văd produsul final. Mihaela a lăsat caseta la montaj și nu știu unde și de ce a ieșit, cert este că în lipsa ei, cineva a șters înregistrarea cu interviul! Nu are rost să descriu ce a urmat, s-a trecut peste asta însă pe mine m-a afectat enorm răutatea, am simțit încă odată energia aia de care trebuie să fugim, invidia😰 Cu Mihaela am mai avut ședințe foto, coperți mai exact, am fardat-o doar cu maro-uri și ne-am mai întălnit pe la evenimente de caritate👍

Eram la COTY, scriam ceva și sună noul și primul meu telefon mobil, era Corina Bârlădeanu, colega mea pe atunci, se ocupa de Relațiile Publice👍 Zice Corina: Daniela Nane a declarat că fardurile ei preferate sunt Margaret Astor, așa că o să faci o copertă cu ea, pentru revista Acasa Tv. Ok zic, Daniela Nane, hm, știam de ea, era frumoasă dar întotdeauna înainte de o ședință foto, trebuie să te documentezi, eu așa am făcut. Am mai găsit că terminase actoria, fusese Miss Romănia și acum o juca magistral pe Emilia din Patul lui Procust, la Teatrul Bulandra, așa scria pe net 1i mi-am rezervst bilet. Mi-am amintit că mai lucrasem cu ea, fusese invitată odată într-o emisiune, pe vremea când eu lucram la Tele7abc, mi-am amintit și cum am fardat-o, în nuanța bleo a rochiei. Ședința foto a ieșit frumos și la final Daniela mi-a spus ceva uimitor: să știi Mireluța (din prima mi-a spus așa) că eu am declarat că-mi plac fardurile Margaret Astor pentru că tu ești make-up artist Margaret Astor și mi-am dorit mult să lucrăm împreună! Și chiar am lucrat mult după aceea, multe coperți, multe ședințe foto și chiar am făcut împreună și un film, în regia lui Petre Nastase. Am fost în vacanță împreună, ne-am distrat, am muncit și daca se întâmpla ca Daniela să plece din țară, întotdeauna trecea pe la MAC și se întorcea fericită la mine, cu noutăți. Prietenia noastră are vârsta pe care o are Codrin, fiul perfect al Danielei. Odată, eram la Teatrul Național toată floarea cea vestită a modei de la noi din țară, era gala Pantene Beauty Awards, foarte tare era, se decernau Oscarurile industriei de beauty. Erau vremuri în care știam unii de alții, ne respectam, la petrecerile Viva ne adunam maxim 200 de bucăți. Aici, la Național, sala era plină, era superb, erau emoții multe pentru că erau multe categorii cu nominalizări. Și apare Daniela pe scenă cu un plic sigilat și urma să anunțe ea premiul pentru cel mai bun make-up artist. Eram nominalizată și eu dar credeam că nu am cum să iau trofeul iar, doar mai aveam unul acasă. Deschide Daniela plicul și încep să-i lucească ochii, scria acolo Mirela Vescan, a fost un moment perfect pentru noi, sunt fericită că mi-a oferit ea Oscarul😊Știam că statueta aia are 3 kile, prima dată o primisem din mâinile lui Florin Piersic jr și era să o scap, de data asta eram antrenată🙂 Am multe amintiri frumoase cu Daniela însă vreau să povestesc despre reclama la Gerovital, pentru Coreea. Așa, eram în studio la Gabi Hennessey, acolo la Palatul Universul, Cleopatra Ion era hair stilist. Am aranjat-o repede pe Daniela, era gata când a venit echipa de coreeni, agenția, clientul, etc. Daniela știe să pozeze, doar este actriță, imediat își intră în rol. După ce Gabi a făcut repede mii de poze, a urmat și filmarea. Era un spot tv în care Daniela trebuia să spună ceva despre ea, să se prezinte adică și ceva despre produs. Foarte bine până aici însă s-a întâmplat ceva pentru care nu eram pregătită, eu credeam că Daniela va vorbi normal și cineva din Coreea va dubla vocea dar ce să vezi…a început ea să vorbească în coreeană nene, învățase textul dar noi nu știam asta. Am zis că mor, Cleopatra râde ca în desenele animate, se face echer, rămâne parțial fără aer și-i sar lacrimile din ochi😂 Și când am văzut-o așa pe Cleopatra și Daniela îi dădea înainte pe coreană, și Gabi încerca să rămână serios, se aplecase peste camera de filmat, cam roșu la față…am cedat, a trebuit să ies pe hol și să râd în voie😂 Cu toate astea, a fost cea mai scurtă filmare din viața mea, la 12 eram gata cu toate. Acum, mă uit în urmă și-mi dau seama cât de profi eram, cât de rapizi eram și critici în același timp👍
Abia aștept o ședință de machiaj cu Daniela, are fața perfectă🌸

Este hair stilist, venit din Franta, este campion mondial de 5 ori și membru fondator al Houte Coiffure Francaise, adică el și încă 8 alți hair stiliști din lume, se aduna la Paris, de cel pu’in două ori pe an și lansează tendințele pentru coafura, tunsoare și culoare. Eu l-am cunoscut la o ședință foto pentru revista One, prin 2008. Fotograf era Gabriel Hennessey și eram noi pe undeva, pe un câmp, pe la Brănești. Era caniculă și “modeaua” Ștefania Constantin a leșinat, nu mâncase, era cald, avea perucă, în sfârșit, fiecare ședințâ foto poate fi o aventură. Laurent era acolo, atent, corect, serios, cu peria într-o mână și spray-ul fixativ în alta, a susținut-o pe Ștefania, și i-a refăcut coafura. La un moment dat a început să sară în sus ca apucatu și să dea din mâini, din pieptăn, din spray. Am înțeles că îi intrase o ceva în ochi, o găză ceva și atunci, pentru prima oara, m-am apropuiat de el, ferm, nu mi-a păsat de țopăiala lui, l-am zis să stea cuminte și l-am tras de gene, le-am petrecut una peste alta și brusc s-a liniștit Laurent, a început să râdă și ne-am împrietenit. Coincidența a fost că în echipa lui Cătălin Botezatu era liber locul de hair-stilist și Laurent s-a pliat foarte bine, a venit cu o armată de oameni și de atunci au început cu adevărat show-urile noastre. Am colindat lumea, am uimit lumea, am stârnit controverse, am atras atenția. Am avut ședințe foto, filmăro, prezentări de modă, festivaluri, fashion-week, evenimente, am jurizat împreună și invariabil ne-am distrat. Este pasionat de artă și de istorie așa că este un foarte bun partener de călătorie. Râdem foarte mult împreună, avem un dialect româno-francez și ne înțelegem foarte bine. Pe lângă latura creativă evidentă mai are el fair-play, adică ceva foarte rar în branșă, apreciază deschis munca altor hair-stiliști. Despre noi doi, a apărut un mit, acela că nu știm să lucrăm natural #omg, a lucra natural înseamnă a ști când să te oprești și noi chiar știm când să ne oprim, aș adăuga că fair-play-ul nu crește în copac😂 Cel mai mult îmi place să merg cu Laurent la Paris, știe scurtături, știe cele mai mișto galerii de design, știe și toate magazinele “de profil”, îmi alege peruci și tot felul de accesorii utile la mine la școală, știe ce mâncare să comande, merge cu mine să mănânc scoici la Leon de Bruxelles chiar dacă pentru el și-ar dori ceva mai simplu, are rabdare cu mine dacă intrăm la MAC și dacă eu adun plase pe la La Fayette, le cară el. Și mai îmi place să ne pregătim de o orezentare de modă, de o nouă colecție, îmi place să mă uit la el cum compune coafurile, cum lipește și cum caută soluții și ține cont (ca și mine) că trebuie să le poată face și singur dacă trebuie.

Eu aveam o ședință foto, undeva într-o mansardă pe Lipscani, pentru revista Viva și m-a sunat o cunoștință, m-a întrebat unde sunt și mi-a spus că trece în vizită…cu cineva. “Cineva” era Thea Haimovitz, cele două erau colege la ceva cursuri de beauty prin zonă, au venit spre mine, Thea era bucuroasă de cunoștință, eu la fel. Am vorbit una alta și ne-am mai întâlnit noi întâmplător peste câteva luni, a 3-a întâlnire însă, a fost premeditată. Era pe vremea aia o cafenea simpatică, fix în magazinul Unirea, acolo ne-am întâlnit și Thea mi-a spus că își ia “la revedere”, că pleacă acasă la Arad și acolo va deschide o clinică pentru tratarea acneei. Whattt? Cum să faci Thea o clinică de-asta la Arad când aici în București o grămadă de oameni au probleme cu tenul!! Zic: nu mai bine rămâi tu aici? Ca și pe aici are lumea acnee! Zice ea pe loc: ba da, hai! Doamnee, ce nebun frumos am întâlnit și dă-i și luptâ. Am căutat un spațiu de închiriat (uofff ce aventurăăă!!), în fine, după câteva luni de căutări, a găsit Thea un spațiu mișto, fix an buricu’ târgului, pe Lascăr Catargiu, la 3 metri de rondul de la Romană. Acum trebuia să găsim agenție de PR, pt lansare, sun eu unde știam mai bine, primesc aprobare “da, să mă sune” și sună și Thea. A pus Thea telefonul pe speaker și a sunat agenția cu pricina și a primit un mare mumu, un refuz politicos adică. Ok zice Thea “auzi Mireluș, nu ai tu facultate de PR?” , ba da zic, “păi ce mai stăm, gata, avem PR”! M-a cam bulversat, eu aveam pe vremea aia o mentalitate corporatistă, că aia eram, un make-up artist corporatist” cu “weekly plan”, “feedback” și mai ales cu “team work”! Dar m-am activat, m-am scuturat și am acționat ca la carte și a început o nouă aventură. Am găsit un designer pentru Thea, Wili Arz, am identificat o imagine, normal Gianinutza, am stabilit o dată, aici Thea a fost sfătuită chiar de Regele Mihai, a fost 8 noiembrie. Thea vine dintr-o familie nobilă din Arad, bunica ei a fost apropiată de familia regală și apropierea acesta a fost mereu bine cultivată, de ambele părți. Așa, am făcut o listă prețioasă de invitați și au venit toți, 100 de oameni din zona de beauty, Vip-uri, presă, a fost superb, trecând peste toți factorii de stress. Îmi amintesc de Thea, cum încerca ea să se strecoare printre invitații ei, dorea să ajungă la etaj și i-a spus unui domn că ea este gazda iar el i-a spus: da-da și eu sunt Maica Tereza. În fine, Thea era lansată, a început să se umple agenda cu clienți și doamneee fereșteee, ce cazuri de acnee am văzut, ce mai, pe toate le-a rezolvat, incredibil!! Dar Thea este veșnic plină de surprize, la puțin timp după lansare a început să-mi povestească despre filosofia Kabbalah, despre cartea Zoharului, despre pietre, mineralogie, energii și asocieri de tot felul. Într-o seară de vară, stăteam și io în casă, ca omu’ și mă sună Thea, “coboară te rog, un minut, sunt în drum spre aeroport și nu am timp”. Ok zic, am coborât repede, bucuroasă să o văd, ajung jos și Thea zice pe nerăsuflate: să știi că m-am gândit foarte bine, m-am hotărât să fac o colecție de bijuterii Kabbalah și TU o să fii imaginea lor, pregătește-te, când mă întorc facem ședință foto” și a plecat spre aeroport. Omg, mă uitam după mașină și mă gândeam, eiii e nebună, o să-i treacă, găsesc eu o modelină mișto! Dar ce să vezi, nu i-a trecut și chiar a dus proiectul până la capăt, a pus problema într-un fel de nerefuzat și m-am trezit fotografiată, o dată se Zoltan Lorencz pentru colecția de bijuterii „Conecting to the light” și odată de Ștefan Ovidiu pentru coperta cărții “Bijuteriile Kabbalah și lumina lor”. Mare stres am avut, sunt sinceră, eu sunt obișnuită să fac machiaj pentru coperți, am făcut și 10 pe lună dar să fiu eu protagonistă mi s-a părut mai mult decât atipic. Thea a crezut în mine, facem echipă bună în toate așa că am făcut-o și p-asta, sunt copertă de carte. Și de atunci o ținem tot așa, au fost evenimente, filmări, emisiuni Tv, prezentări de modă, mereu am fost active, fără pauză. Izolarea din primăvara 2020 am petrecut-o împreună pentr-u că așa a picat și de aici a mai ieșit ceva.

Eu aveam pe pagina școlii de machiaj, multe mesaje cu întrebări legate de piele, ten, de îngrijire în general, sunt mai mult de 20 de ani de când primesc întrebări la care răspund, la fiecare în parte, așa este frumos. Zice Thea, hai să filmăm cu Rolf răspunsurile și așa s-a născut rubrica MiTh, de la Mirela și Thea, s-au potrivit literele. Interesant este că mereu facem planuri și mereu le și punem în practică. Ce să mi zic, totul s-a răsucit, Thea nu mai este de multă vreme pentru mine un client de PR, a depășit zona de prietenie și acum este realmente o rudă apropiată! Mulțumesc!

Ne-am cunoscut la o ședințâ foto pentru emisiunea Te cunosc de undeva, a venit ca o furtună și în timp ce se așeza pe scaun, pentru machiaj, am identificat la ea acea privire Manhattan😊, adică a scanat printre gene, repede și profi, toate fardurile întinse pe masă, a insistat pe fondurile de ten (hmm) și nu a comentat nimic doar că parcă nu avea răbdare. Ada, asistenta mea, a venit să mă ajute, că eram în criză de timp, îmi tot șoptea la ureche; moammăă , ce frumoasă e Lora asta, putem să-i punem o tonă de glow. Așa este, Lora este frumoasă și haioasă, arată ca o cireașă într-un pahar cu apă, este atentă la detalii, răspunde dacă o suni adică nu o arde “vedetă” și am ceva foarte important în comun cu ea: acel interes pentru tot ceea ce ține de beauty, pe care îl au doar persoanele care țin la pielea lor👍. Este și motivul pentru care a și creat gama Go Beautiful, păi crema aia hidratantă, sferică, roz, perlată, arată genial și este minunat de suplă și de hidratantă. Am mai avut ședințe foto cu Lora, avem o copertă simpatică dar mai mișto a fost cănd a trebuit să o fac Maleficent, pentru TopLine și Kryolan, doamnee ce zi, ce ne-am mai chinuit cu lentilele de contact și cu altele dar a ieșit frumos și spectaculos până la urmă. Râde cu poftă Lora dacă glumele sunt bune, prinde din zbor orice undă de umor și ea la rândul ei știe să zică bancuri și asta este o calitate din ce în ce mai rară.

Ne-am cunoscut în culisele unei emisiuni de divertisment, pe vremea cănd lucram la Tele7abc. Știam că este invitată și abia așteptam să vină, eram mare fan al ei, îmi plăcea vocea ei, creionul alb pe care-l folosea cu succes pe “aqualine” și atitudinea ei, mereu veselă și sinceră. Ne-am înțeles foarte bine “din prima”😊 și tot ne-am întâlnit noi pe la filmări și la un moment dat a apărut și telefonia mobilă😂 și am făcut schimb de numere de telefon. A fost ceva natural din partea noastră să colaborăm pentru diferite ședințe foto, evenimente, filmări și pentru Eurovision. Ne-am deplasat la Craiova pentru o finală Eurovision, totul a fost spectaculos, am avut senzația că o să ne cadă Sala Polivalentă în cap, atunci când a cântat Luminița; în viața mea nu am văzut așa ceva, ca publicul să cânte din tot sufletul și corect, o piesă nouă. A trecut și asta, noi am mers mai departe, cu fotografii, cu filmări, am gătit împreună la Antenă, cu chef Nicolai👍, am și călătorit, acum se pare că ne pregătim de videoclip. Sunt multe de povestit și nu știu cu ce să încep, ne vedem des, avem în comun prieteni, data căsătoriei, pasiunea pentru film, muzică rock și fusion cooking. Luminița este omul surprizelor, îi place să apară cu brațele pline de flori de ziua ta, îi place să-ti aducă “ceva bun” făcut de ea, îi place să te asculte, îi place să ia de la viață doar ce este frumos🌸 În general ea îți dă nota 10 la prima întâlnire și depinde de tine la ce notă ajungi, poți fi premiant sau repetent, dacă ai pierdut clasa, e problema ta, Luminița privește doar înainte.

Sincer, nu mai țin minte cum ne-am cunoscut, pur și simplu am început să vorbim la un eveniment, eu o știam, ea mă știa și am tot vorbit, chestii mișto, de muzică, de operă, de machiaj. Au trecut anii și ne-am tot întâlnit pe la evenimente și am avut împreună mai multe ședințe foto pentru Te cunosc de undeva și de fiecare dată am lucrat amândouă cu mare plăcere, am învățat că în anumite zile îi plânge un ochi, i-am înțeles preferințele stilistice, ne-am completat și ne-am amuzat. Am descoperit că am copilărit la un minut una față de alta, eu pe Batiștei, ea în Piața Mazarek, fostă Italiană, frecventam aceeași Bibliotecă (IL Caragiale), la parterul blocului ei erau o librărie și o cofetărie, eu aveam mereu drum pe acolo dar ne-am cunoscut abia acum, lasă, niciodată nu este prea târziu. Mă sună Ozana acum câțiva ani și zice: Vescan, organizez un spectacol de binefacere, pentru un copil și aș vrea să te rog să te implici și tu🙏! Sigur, facem spectacol, nu ar fi pentru prima oară când mă implic, îmi place și pot, fardez pe cine vrei tu, când vrei tu! Nuuu, zice Ozana, trebuie să cânți cu Laurent Tourette, am vorbit cu el și vrea și el, o să danseze în jurul tău. Whaaaattt? Aoloo, am rămas fără cuvinte, mă și vedeam pe scenă, în costum popular, că cică trebuia să cânt Trandafir de la Moldova🌹. Și Laurent a fost de acord, bine mă, o să dansezi tontoroiul în jurul meu. Ozana dar eu nu știu să cânt, deloc mămică, nu strângem nici un leu, crede-mă🙏. Mă gândeam că scap și mai rămâne doar să fardez pentru spectacol, să fac ce știu mai bine. Zice și Ozana: ba da, știi, te descurci, fac eu lecții cu tine, haide fată doar vrei să ajuți un copil. Sigur că vreau dar… Nici un “dar”, te pup, pa, vorbim! Clar, mă gândeam eu, o să mă găsiți sinucisă în Evenimentu’ Zilei! Eiii, m-am întâlnit după câteva zile cu Stelian Milu și el mi-a spus că Ozana este supărată că nu se mai face evenimentul. Am scăpat, sincer nu știu pe unde scoteam cămașa, așa a picat însă ceva reiese de aici: are Ozana o încredere uriașă în mine ca artist și în ea ca pedagog. Ultima oară am lucrat eheee, înainte de pandemie, am avut o prezentare de modă superbă, la Mall Băneasa, pentru Musette&Depot96, cu 50 de modele și cu ea, cu Ozana care a acoperit vocal toată prezentarea. A cântat superb, înainte de spectacol nu te puteai înțelege cu ea, avea emoții, trac, era în transă, se ruga să iasă bine. Sigur că iese bine Ozana, tot ce faci tu iese bine, cânți, ești și dirijor, ești pedagog bun însă nu pot să garantez că aș fi fost un elev model. Oricum, am apreciat optimismul tău👍

Când o indiancă este frumoasă, este ca o operă de artă, o privești și mereu mai descoperi ceva de admirat. Nu știu cum și în ce fel a ajuns Amruta Patki în România, cert este că m-a sunat fotograful Vali Călinescu și m-a întrebat dacă aș vrea/putea să o fardez pe Miss India, pentru un book. Omg Vali, cum să nu vreau, cum să nu pot, ce bine că m-ai întrebat, îmi place să lucrez cu Miss😊 , am lucrat cu multe “miss-e”😊 de la noi din țară și din Europa, am mai lucrat cu Miss Asia, ce mai, sigur că pot. Ne-am întălnit la studio la Vali și dă-i și luptă, un machiaj, două, trei, fata ducea, nu comenta, i-am propus noi “wet make-up”, nici o problemă, i-am zis “urcă-te pe scară”, nici o problemă, a trecut prin diferite expresii, minunat. Se schimba rapid, se îmbrăca așa cum visăm noi “la chibrit”😂 (adică aprinzi un chibrit și până se stinge, tu trebuie să fii gata de poză).

A plecat în India, ne-am împrietenit pe facebook, apoi pe instagram și când am postat odata o fotografie cu ea, mi-a trimis mesaj de mulțumire și mi-a spus că a fost cea mai frumoasă ședință foto a ei. Cum adică, ce vrei să spui? Zice ea: nu ne cunoșteam dar am lucrat de parcă ne cunoșteam de mulți ani!

Plazza Mall se deschisese de curând, am intrat cu o prietenă în magazinul Adinei Buzatu și acolo ne-a întâmpinat chiar ea, am făcut noi cunoștință și mi-a spus: îți mulțumesc pentru vizită, este o onoare pentru mine! Este omenește să-mi placă o astfel de primire, am primit și un cadou frumos, i-am spus atunci că sunt plăcut impresionată. S-a uitat drept în ochii mei și mi-a spus: tu meriți orice, ești Mirela Vescan. Au trecut mai mult de 15 ani de atunci și ea tot așa îmi spune, de câte ori are ocazia. Între timp s-au întâmplat multe, ni s-au intersectat des drumurile dar cel mai mult îmi place să-mi amintesc de colecția Avatar by Cătălin Botezatu, prin 2010. Eram la World Trade Center, era un festival de modă și cum am spus, urma să fac machiaj pentru colecția Avatar. Mă agitasem ceva, am fost la Imax de două ori să vad filmul și am identificat ceva, faptul că toți avatarii ăia aveau cumva nasul în continuarea frunții. Am creat un tipar pe care l-am trimis la fabrica din Tg. Mureș, acolo unde face Cătălin colecțiile și acolo au fost confecționate măștile albastre, din piele. Eu le-am fardat mai departe, le-am atașat urechi, Laurent a inventat niște peruci și a venit ziua prezentării.

Prima dată am fardat-o pe Oana pentru un interviu în Viva, am mers la ea acasă și acolo am facut cunoștință cu Tasha, un buldog francez genial. Mi-a plăcut să descopăr latura asta a Oanei, adoră câinii și am aflat întâmplător ceva foarte simpatic. Ea o mai avea pe Terra, evident rasa Terranova, un câine superb care a făcut 6 pui. Nici nu vreau sa-mi imaginez câtă drăgălășenie adună 6 pui de terranova. Și ce a făcut Oana? Când au mai crescut puii și au început să meargă și să aibă personalitate, s-a închis cu ei în casă și nu a mai răspuns la telefon, pentru faptul că nu era dispusă să dea nici unul. Păi normal că nu este de dat un pui de orice, dacă are 5-6 săptămâni, îi dau dreptate Oanei. La faza asta m-a câștigat! Am lucrat mult împreună, am pierdut șirul evenimentelor și al ședințelor foto. Într-o zi, eram la Laurent Tourette la salon, a venit Oana, avea o altfel de atitudine decât de obicei, se uita în palmă😍 Și acolo, în palma ei, dormea dus, tânărul Bublle, un buldog fravcez nou-nou’ și perfect! A curs multă cerneală pe seama Oanei deci vinde bine da? Eu evit să citesc ceva care nu mă face mai deșteaptă și știu din sursă sigură cum este Oana, este cel mai sincer om pe care-l cunosc, spune direct și franc ce gândește, aș spune că uneori este chiar prea sinceră. Mie mi-a spus odată că nu-i plac pisicile, nu mi-a picat bine dar după ce a făcut cunoștință cu pisica mea a spus: eu iubesc mult câini dar și pisica ta îmi place. Este o candoare aici, un suflet frumos, un om bun care iese noaptea din casă pentru tine, dacă o suni! Mi-a povestit odată ceva cool, mereu îmi spune câte ceva, trebuie neapărat să scrie un roman. Roman trebuie să scrie un roman!! Mi-a povestit că era prin sudul Franței și ea avea 5-6 ani, era într-o vizită, în vacanță și ea s-a prins că familia ai are un prieten, un șofer bun la toate pentru ea! Și ea, copil fiind, a profitat, du-mă acolo, vino încoace, hai la înghețată, hai la suc și tot așa😂 Într-o zi a aflat și cum îl cheamă. Senna. Ayrton Senna! Credeți-mă! Oana are ce povesti👍

Când ne-am cunoscut ea avea 16-17 ani, era timidă și frumoasă și aveam o ședință foto, de beauty. Era într-o dimineață rece de iarnă și barul în care am făcut ședința foto nu era încălzit, era cu scaunele pe masa, destul de neprimitor așa că nu mai contează numele. Antonia era un copil, sosise de curând în țară, era tristă și mi-a povestit multe lucruri, în general despre cum încearcă să se adapteze aici. Eu am făcut câteva machiaje, mi se părea modelul perfect, ne-am înțeles de minune dar pozele nu au ieșit cum îmi doream. Se vedeau ochii roșii de frig și într-o poză erau și aburii respirației. Am făcut schimb de telefoane, am zis că ne mai întâlnim și așa a fost. Următoarea ședință foto a fost un editorial în Cosmo, mișto dar cumva pozele au ieșit în ceață, nu era vina noastră cred că trebuia să dăm acatistele alea, să iasă bine și tiparul! Am ajuns și la ședința foto nr.3, era o campanie Meli-Melo, tema era Adele de Klimt, fotograf era Gabriel Hennessey, practic trebuia să iasă bine, cu toate datele astea. După ce a făcut primele poze, m-a chemat Gabi să-mi arate ce “a tras”. Omg, mă uitam în aparatul lui, pozele brute erau perfecte, de la lumină și accesorii pâna la machiaj. Gabi mi-a șoptit: fata asta s-a născut regină și i-am dat dreptate. Am lucrat cu mare plăcere, campania a ieșit minunat. Odată m-am întâlnit cu Antonia iîn Mall Băneasa și ea mi-a spus foarte serioaă: Mirela, când te uiți la mine, am impresia că mă cerți! Pff! Am rămas mască! Antonia! Nu mă cunoști, nu am certat pe nimeni în viața mea, nu-mi place asta! Dar mereu, când te văd, îmi aduc aminte cum înghețat amândouă la prima noastră ședință foto, nu este vina ta, este vina unor oameni cărora nu le pasă și eu am luat antibiotice 10 zile. Avem nevoie de o revanșă, de o ședințâ foto la cald. Încă ceva😊 Eu am început foarte bine anul 2020, pe 1 ianuarie am plecat în Bali. Și eram noi așa la capătul lumii, am fost o gașcă 7 români și la un moment dat ne-am dat cu barca spre insula perfectă Gili. Barca era plină, noi toți eram pe punte, pe jos așaa… și socializam așaa… și ce să vezi… în difuzoare a început să cânte Morena-Antonia și toată barca s-a activat, pentru că și noi am avut reacția care trebuia👍 Avem filmarea😊

Eu știam de ea, lucra la Antena 1, ea știa de Rolf și indirect de mine, lucram la televiziuni concurente, ea acolo, noi la TvSOTI și Tele7abc, normal că știam unii de alți, prea multe televiziuni particulare nu erau prin Europa de Est. Era un mediu concurențial dar nu știu cum, ne respectam reciproc, eram și critici, asta este de fapt pionieratul în televiziune și toți cei care am început așa…am ajuns profesioniști. Sandra nu a stat în studio toată viața, a făcut teren, a filmat, s-a lovit de situații, a prezentat, a dat direct-uri și așa mai departe. Ne-am întâlnit prima dată la o copertă, apărea numărul zero, al revistei TvMania, cu ea. Era perioada “no make-up”, toți fotografii și editorii parcă aveau boală pe machiaj și cereau ceva de genu: să arate bine fața, să nu se vadă machiajul și să fie totul mat de tot. De ce-avea nene machiajul, mă ia capul când îmi amintesc toate indicațiile, în fine, am fardat-o pe Sandra cât de natural am putut, ideea este că și conversația noastră curgea natural, de parcă ne știam de mult, am râs, am glumit, am povestit și ne vedeam pentru prima oară. Asta a fost o primă ședință foto cu ea, au urmat multe coperți Unica, Viva, Cosmopolitan, TvMania și iar așa, cred că ea este campioana mea, numeric vorbind, am cele mai multe ședințe foto cu ea. O ședință foto simpatică de tot a fost pentru o copertă Tabu, era cam 2 după amiaza și ea peste 3 ore, trebuia să prezinte știrile. Pff! Și eu abia așteptam ședințele foto Tabu, pentru că puteam să mă joc, să ies din tipare. Aveam și o temă, Sandra trebuia să gie un personaj, o gheișa japoneză. Știam asta, adusesem de acasă și o cămașă roșie cu ideograme-semne-litere japoneze, mereu am fost pasionată de Japonia și oricum, veșnic adun recuzită, așa se întâmplă când iubești cu adevărat machiajul. Stilista Laura Cârnici, a luat repede cămașa, a descusut-o și în câteva minute a transformat-o în kimono. Eu am făcut repede machiajul și a ieșit ceva drăgălaș de tot, Sandra este fotogenică și are cea asiatic în trăsături, m-a ajutat asta și ea nu a întârziat la știri. La următoarea ședință foto cu Tabu, Laura mi-a adus cămașa intactă, în țiplă👍 Astăzi, eu și Sandra suntem ca la începuturi, ea la ea, eu la mine, perioada de aur a revistelor a apus, rămâne să vedem ce ne rezervă viitorul.